Miastenia Gravis

Descriere Remediu Naturist

 

Miastenia gravis este o afectiune caracterizata prin slabiciune musculara episodica produsa prin pierderea sau disfunctia receptorilor acetilcolinei. Un atac autoimun anuleaza sau diminueaza functia receptorilor acetilcolinei la nivelul postsinaptic al jonctiunii neuromusculare, intereferand cu transmisia neuromusculara. Nu se cunoaste evenimentul initial care conduce la formarea de anticorpi.
 
Boala este mai frecventa la femei; apare de obicei intre 20-40 ani, dar se poate ivi la orice varsta.
 
 
Semne si simptome
 
 
Cele mai obisnuite simptome sunt ptoza, diplopia si fatigabilitatea musculara dupa exercitiu fizic. Muschii oculari sunt primii afectati la 40% pana la 85% din pacienti. Disartria, disfagia si slabiciunea proximala a extremitatilor sunt comune. Sensibilitatea si reflexele osteotendinoase sunt normale. Manifestarile fluctueaza in intensitate pe parcursul orelor si zilelor. Poate sa apara o tetrapareza severa, mai ales in timpul recaderilor. Unii pacienti prezinta initial simptome bulbare (de ex. alterarea vocii, regurgitatie nazala, apnee, disfagie). Afectarea grava a muschilor respiratori (criza miastenica) apare la aproximativ 10% din pacientii.

 

Miastenia gravisnu favorizează  obosealea unui muşchi special. De fapt, aceasta afectiune afecteaza mai mult muschii masticatori, ai pleoapelor, de control şi de mişcare a ochilor, muschii care controleaza vorbirea, expresiile faciale, înghiţirea, şi chiar, uneori, muschii care controleaza miscarera limbului si gâtului, precum respiraţia. Majoritatea oamenilor suferă de oboseală musculară la înghiţire, in efectuarea expresiilor faciale şi in deplasarea ochilor şi pleoapelor.

 

Aceasta boala speciala este oarecum dificil de diagnosticat. Simptomele de miastenia gravis pot semana cu cele ale altor afectiuni nuerologice. Dacă toate simptomele de miastenia gravis sunt prezente, atunci este clar, dar dacă nu, chiar şi de testare pot fi foarte inexacte. Testarea pentru această tulburare este limitată la muschii ochilor, şi este de doar 50% corecta, in cel mai bun caz.

 

Care sunt cauzele acestei boli?

 

  • Slăbiciune la nivelul picioarelor apare ca urmare a unei scăderi sau pierderi de putere, în orice muşchi sau grup muscular implicat în mişcarea picioarelor. Cele mai frecvente cauze de slăbiciune la picior sunt datorate unui prejudiciu sau unei compresii la nivelul maduvei spinarii / nervilor în regiunea lombară şi leziunilor traumatice care includ coloana vertebralea, scolioza, prolaps de disc intervertebral, afectari nervoase, tumori, infecţii, şi aşa mai departe. Mişcarea muşchilor scheletici este controlată de nervii proveniti de la creier, dar aceste nervi, nu sunt continui in toata tot traseul pana la muschi.

 

  • In mod normal, în măduva spinării exista un releu prin care nervii din creier comunică cu nervii care ajung la muschi. Pentru muschii picioarelor, acest releu nervos apare în secţiunea de jos a coloanei vertebrale în spatele inferior, astfel încât problemele care afectează măduva spinării şi nervii în regiunea de jos a spatelui pot provoca slabiciune in muschii picioarelor. Acesti nervi nu controleaza numai miscarea, ci de asemenea, cuprind si fibrele responsabile pentru senzaţia de control, urinare, defecare şi erectie (la barbati), astfel că nu este neobişnuit ca slăbiciunea piciorului sa fie asociata cu aceste probleme ale altor funcţii.

 

  • Alte cauze de slabiciune musculara includ accidentul vascular cerebral, meningita, poliomielita, neuropatia diabetica, scleroza multipla, polimiozita, dermatomiozita, scleroza amiotrofica laterala, dezechilibru electrolitic, tulburări metabolice, deficiente nutritionale, boli autoimune, boli maligne, toxine (de exemplu, botulismul), intoxicaţii (de exemplu, organofosfaţi ), boli ale ţesutului conjunctiv, tireotoxicoza şi aşa mai departe. Cele mai multe dintre aceste cauze posibile vor determina o slăbiciune musculară mai generalizata, mai degrabă decât o slăbiciune limitata numai la picioare. Accident vascular cerebral, insa, tinde să producă slăbiciune musculară pe o jumătate a corpului, mai degrabă decât sa afecteze ambele picioare ; de exemplu, ar putea provoca slăbiciune pe braţul si piciarul drept, cu slăbiciune pe partea stângă a feţei sau slăbiciune pe braţul si piciorul stâng şi cu slăbiciune pe partea dreaptă a feţei.

 

Importanţa Timusului

 

Anomaliile timusului sunt clar asociate cu miastenia gravis, insa natura asociaţiei este incerta. Deşi toate limfocitele organismului provin din celule limfocitare stem ale embrionului, aceste celule stem sunt incapabile de a forma în mod direct de de a activa limfociteleT sau anticorpii. Acestea trebuie să fie în continuare diferenţiate în zonele de prelucrare corespunzătoare, în timus sau în zonele de prelucrare a celulelor B.

 

Limfocitele T, după originea lor în măduva osoasă, migrează intial catre glanda timus. Aici se divid rapid şi în acelaşi timp, dezvolta o diversitate extrema pentru a reacţiona in fata diferitilor antigeni specifici. De exemplu, una dintre limfocitele timice dezvoltă o reactivitate specifică împotriva unui antigen. Apoi, limfocita următoare dezvoltă specificitate faţă de un alt antigen. Aceasta reactie continuă până când se formeaza diferite tipuri de limfocite timice cu reactivitati specifice impotriva a milioane de antigeni diferiti. Aceste tipuri diferite de limfocite T prelucrate părăsesc timusul şi se răspândesc prin sange in tot organismul pentru a se depune în tot tesutul limfoid.

 

Timusul, de asemenea, se asigura că orice limfociteT care paresc timusul nu vor reacţiona faţă de alte proteine ​​sau antigene care sunt prezente in tesuturile propii ale corpului, în caz contrar limfocitele T ar putea fi letale pentru corpul respectiv în doar câteva zile. Timusul selectează care limfocite T vor fi lansate prin amestecarea virtuala aa lor cu aproape toate antigenele proprii specifice din tesuturile corpului. Dacă o limfocita T reactioneaza, acesta este distrusa în loc sa fie eliberata - acest lucru se intampla la aproximativ 90% din celule. Celulele care sunt eliberate sunt cele care sunt nonreactive împotriva antigenelor proprii organismului – scopul lor este de a reacţiona doar cu antigeni proveniti de la o sursă din afara, cum ar fi de la o bacterie, o toxina sau un ţesut transplantat.

 

Preprocesarea limfocitelor T în timus apare la scurt timp înainte de naştere şi la câteva luni după naştere. Dupa nastere, indepartarea glandei timus diminuează, dar nu elimina sistemul imunitar limfocitar. Eliminarea timusului cu cateva luni înainte de naştere poate preveni dezvoltarea tuturor celulelor care mediaza imunitatea. Astfel, efectuarea unui transplant de organe, după acea perioada nu va duce la respingerea de organe sau ţesuturi.

 

Zece la suta dintre pacientii cu miastenia gravis, au o tumoare a timusului şi 70% au modificari hiperplastice (centre germinale), care indică un răspuns imun activ. Acestea sunt zone ale tesutui limfoid în care celulele B interacţionează cu celulele T ajutatoare pentru a produce anticorpi. Deoarece Timusul este organul central imunologic de auto-toleranţă, este rezonabil să se suspecteze faptul că anomaliile timice pot cauza o scadere în toleranţă, care provoaca un atac imun-mediat asupra receptorilor de acetilcolină (AChR), în miastenia gravis. Timusul conţine toate elementele necesare pentru a patogeneza miastenia gravis: celulele mioide care exprima antigenul AChR, celulele care prezinta antigen, şi celulele T imunocompetente.

 

Tesutul timusului la pacientii cu miastenia gravis produce anticorpi AChR atunci când este implantat la soareci immunodeficienti. Cu toate acestea, este încă incert dacă rolul timusului în patogeneza de miastenia gravis este primar sau secundar. Cele mai multe tumori timice la pacienţii cu miastenia gravis sunt benigne, bine-diferenţiate şi încapsulate, şi pot fi scoase complet prin chirurgie. Este puţin probabil ca timomul sa fie rezultat din hiperactivitatea cronica a timusului, deoarece miastenia gravis se poate dezvolta la ani după îndepărtarea timomului. Pacienţii cu timom au, de obicei, mai multe boli grave şi niveluri mai ridicate de anticorpi AChR. Aproape 20% dintre pacientii cu miastenia gravis, ale cărei simptome au început cu varste cuprinse intre 30 si 60 de ani au timom, iar frecvenţa este mult mai mică atunci când debutul simptomelor este după 60 de ani.

 

Miastenia gravis, ca şi multe alte boli autoimune nu este o boala de deficit dobândit, cum ar fi SIDA, HIV, lupus, oboseala cronica (virusul Epstein Barr) şi multe alte probleme dobândite.

 

Diagnostic si tratament

 

Uneori organismul are nevoie de ajutor, pentru ca sistemul să-şi recapete echilibrul şi sa revina la un echilibru homeostatic. Anumite mecanisme, cum ar fi contactoarele cu impulsuri electrice, contactoarele cu impulsuri electromagnetice şi de energie ridicata din oscilatoare multiunde pot ajuta la uciderea agentilor patogeni in organism.

 

O întârziere în diagnostic de unul sau doi ani, nu este neobişnuita în cazurile de miastenia gravis. Deoarece slabiciunea este un simptom comun al multor altor afectiuni, diagnosticul este de multe ori esuat la oamenii care au slăbiciune uşoară sau la cei a căror slăbiciune este limitata la doar o musculatura.

 

Primii paşi de diagnosticare pentru miastenia gravis includ o revizuire a istoriei medicale individuale, şi examinări fizice şi neurologice. Semnelele pe care un medic ar trebui sa le caute sunt deprecierea mişcărilor ochilor sau slăbiciunea musculară, fără schimbări în capacitatea individului de a simti lucrurile. În cazul în care medicul suspectează miastenia gravis, sunt disponibile mai multe teste pentru a confirma diagnosticul.

 

Un test de sange special poate detecta prezenţa de molecule ale sistemului imunitar sau de anticorpi receptorilor de acetilcolină. Cei mai multi pacienti cu miastenia gravis au nivelulirianormal de crescute ale acestor anticorpi. Cu toate acestea, anticorpii nu pot fi detectati la pacienţii care prezinta numai forme oculare ale bolii. Alte teste precum endrofoniul, electromiografia sau testarea functiei pulmonare( care masoara puterea de respiratie) pot fi facute.

 

Tratamentul medical actual consta in administrarea de alcaloizi, cum ar fi neostigmina şi fizostigmina. Miastenia gravis este o boala autoimuna si, ca atare, poate fi inversată prin tratament adecvat.

 

Remediu natursit pentru miastenia gravis cu produse Calivita

 

  • Starea de anxietate, spasmul laringian si relaxarea musculaturii respiratorii pot fi impiedicate prin animistrarea de Rhodiolin.

 

  • Functia receptorilor de acetilcolina si transmisia de la nivel sinapsic pot fi imbunatite prin administrarea de Noni Lichid.

 

Rhodiolin impiedica spasmul laringian, relaxeaza musculatura respiratorie, inlatura starea de anxietate resimtita de pacient din cauza senzatiei de sufocare.

Noni Lichid, actioneaza la nivelul SNC restabilind functia receptorilor pentru acetilcolina si imbunatatind transmisia la nivel sinaptic.


dr delia enachedr dan navolan

Daca aveti intrebari sau doriti detalii, puteti consulta medicii nostri de la Centrul Medical Sanatatea

Dr Delia Enache si Dr Dan Navolan

0351 458808 / 0251 212222 / Consultatie online

Produse naturiste recomandate pentru Miastenia Gravis

Toate produsele recomandate pe site sunt atestate de ministerul sanatatii si au avizul FDA - cel mai dur for mondial care atesta calitatea produselor destinate sanatatii !

Produs NaturistPretMod de administrareCompozitie
1. Rhodiolin161.00 Ron1-1-1120 capsule = 54 gDetalii Produs
Starea de anxietate, spasmul laringian si relaxarea musculaturii respiratorii pot fi impiedicate prin animistrarea de Rhodiolin.
2. Noni Lichid236.00 Ron1-0-1 linguri/zi cu 30 min inainte de masa946 mlDetalii Produs
Functia receptorilor de acetilcolina si transmisia de la nivel sinapsic pot fi imbunatite prin administrarea de Noni Lichid.
Legenda(la "Mod de administrare"):

1-1-1reprezinta 1 (tableta/capsula/lingura de sirop) dimineata, 1 dupa-amiaza, 1 seara.

Date generale

O afectiune caracterizata prin slabiciune musculara episodica produsa prin pierderea sau disfunctia receptorilor acetilcolinei. Miastenia gravis afecteaza mai mult muschii masticatori, ai pleoapelor, de control si de mişcare a ochilor, muschii care controleaza vorbirea, expresiile faciale, inghitirea, si chiar, uneori, muschii care controleaza miscarera limbului si gatului, precum respiratia. Majoritatea oamenilor sufera de oboseala musculara la inghitire, in efectuarea expresiilor faciale si in deplasarea ochilor si pleoapelor.Simptomele de miastenia gravis pot semana cu cele ale altor afectiuni nuerologice.

Simptome si semne

SimptomMentiuni
dispnee
slabiciune musculara la nivelul mainilor si picioarelor
oboseala rapida a oricarui muschi
dificultati de masticatie si de deglutitie
Atrofie musculara (tratament)Detalii Afectiune
Atrofia musculara este, de asemenea, cunoscuta sub numele de irosire musculara si reprezinta momentul în care masa musculara scade din cauza mai multor factori. 
Carcei (mioclonii, spasme musculare prin deficit de Ca, Mg)Detalii Afectiune
Spasmele musculare, de asemenea, cunoscute sub numele de fasciculaţii musculare, sunt contractii musculare involuntare, minime în intensitate şi localizate la un singur domeniu.
Dureri musculareDetalii Afectiune
  Sindromul miofascial dureros (SMD) este un mod fantezist de a descrie durerile musculare. Se referă la dureri și inflamații în țesuturile moi ale corpului. Durerea miofasciala este o afectiune cronica care afecteaza fascia (tesutul conjunctiv care acoperă mușchii).
AtonieDetalii Afectiune
Atonia este o afectiune in care un muschi sau un grup de muschi in organism si-au pierdut capacitatea de a se extinde si retrage intr-un mod normal. 
Crampe musculareDetalii Afectiune
Crampele musculare constituie contractii bruste si involuntare a unuia sau mai multor muschi. Desi in general sunt inofensive, crampele musculare fac imposibila folosirea muschilor afectati pentru o perioada scurta de timp.
Sarcopenia (pierderea masei musculare)Detalii Afectiune
Sarcopenia este un sindrom de natura geriatrica ce reprezinta pierderea progresiva a muschilor scheletici ce intervine o data cu inaintarea in varsta. Majoritatea oamenilor incep sa piarda masa musculara incepand cu varsta de 30 de ani, insa aceasta pierdere creste exponential cu varsta. 

0 recenzii pentru Miastenia Gravis

    Adauga o recenzie

    Ajuta alte persoane cu pareri pertinente
    Toate campurile sunt obligatorii *

    *   = 10 + 10

    Disclaimer
    Continutul acestui site are scopul de a oferi informatii generale si nu inlocuieste recomandarile si/sau diagnozele sau constatarile medicale pentru diferite afectiuni ale starii de sanatate. Produsele prezente pe acest website fac parte din categoria suplimentelor alimentare. Conform legislatiei in vigoare se pot administra fara o prescriptie medicala si nu inlocuiesc tratamentele medicale de specialitate. Perioada de administrate cat si rezultatele obtinute pot diferi de la un corp la altul in functie de factori precum problemele de sanatate, alimentatie cat si raspunsul organismului.