Transport gratuit pentru comenzi peste 400 RON

Copiii cu retard mental si dizabilitati de invatare


Termenul de "dizabilitate intelectuală" este adesea înţeles greşit şi văzut ca peiorativ. Unii cred că retardul este diagnosticat numai pe baza unei  inteligenţe (IQ) scazute, şi că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu sunt în măsură să înveţe sau să aibă grijă de ei înşişi. De fapt, pentru a fi diagnosticat ca o persoană cu dizabilităţi intelectuale, trebuie să existe atât un IQ scăzut în mod semnificativ cat şi probleme considerabile în funcţionarea de zi cu zi. Majoritatea copiilor cu dizabilităţi intelectuale pot învăţa foarte bine, şi ca adulţi isi pot duce viaţa cel puţin parţial independenţi. Cele mai multe persoane cu dizabilităţi intelectuale au doar un nivel usor. Dizabilităţile  intelectuale pot fi complicate de mai multe probleme diferite, fizice si emotionale. Copilul poate avea, de asemenea, dificultăţi cu auzul, vederea sau de vorbire.

 

În trecut, părinţii au fost de multe ori sfătuiţi să instituţionalizeze un copil cu dizabilităţi intelectuale importante. Astăzi, obiectivul este de a ajuta copilul cu dizabilităţi intelectuale sa rămâna în familie şi să ia parte la viaţa comunităţii. În cele mai multe state, legea le garantează servicii educaţionale şi de altă natură pe cheltuiala publică.

 

Este foarte important ca copilul sa beneficieze de o evaluare cuprinzătoare pentru a afla mai multe despre puterile şi nevoile sale. Testele medicale generale, precum şi testele neurologice (pentru sistemul nervos), psihologice, psihiatrice, de auz, de vorbire şi de vedere, şi educaţia specială si terapia fizică sunt utile. Un pediatru sau un psihistru pentru copii si adolescenti coordonează, deseori, aceste teste.

 

Acesti medici, in functie de rezultatele obtinute, şi împreună cu familia şi şcoala dezvolta un tratament complex şi planul de învăţământ.

 

Tulburările emoţionale şi de comportament pot fi asociate cu dizabilităţi intelectuale, şi acestea pot interfera cu progresul copilului. Majoritatea copiilor cu dizabilităţi intelectuale recunosc că sunt în spatele altora de varsta lor. Unii pot deveni frustrati, retrasi sau anxiosi, sau să acţioneze "rău" pentru a obţine atenţia celor din jur. Adolescenţii şi adulţii tineri cu dizabilităţi intelectuale pot deveni deprimati. Aceste persoane ar putea să nu aibă suficiente competenţe lingvistice pentru a vorbi despre sentimentele lor, iar depresia lor poate fi indicata de către noi probleme, de exemplu, prin comportamentul lor.

 

Diagnosticul precoce al tulburărilor psihice la copii cu dizabilităţi intelectuale duce la tratament timpuriu. Medicamentele pot fi de ajutor, ca parte a tratamentului global şi a metodelor de gestionare a copiilor cu dizabilităţi intelectuale.

 

Consultarea periodică cu un psihiatru poate ajuta familia în stabilirea aşteptărilor corespunzătoare, limitelor, oportunităţilor de a reuşi, şi alte măsuri care vor il vor ajuta pe acel copil cu dizabilităţi intelectuale sa se dezvolte.

 

Copiii cu dizabilităţi de învăţare

 

Parintii sunt adesea ingrijorati atunci cand copilul lor are probleme de învăţare în şcoală. Există multe motive pentru eşecul şcolar, dar unul comun este o dizabilitate de învăţare specifica. Copiii cu dizabilităţi de învăţare pot avea o inteligenta normala, dar dizabilitatea specifica  de învăţare poate face ca profesorii şi părinţii sa credea ca este vorba de inteligenţa lor generală. De multe ori, aceşti copii pot încerca foarte greu să urmeze instrucţiunile, sa se concentreze, şi sa fie " buni" acasă şi la şcoală. Totuşi, în ciuda acestui efort, acestia nu reusesc sa-si indelineasca sarcinile şcolare şi raman in urma. Dizabilităţile de învăţare afectează cel puţin 1 din 10 elevi.

 

Se crede că dizabilităţi de învăţare sunt cauzate de o dificultatea sistemului nervos, care afecteaza primirea, prelucrarea, sau comunicarea de informaţii. Acesta problema poate rula, de asemenea, în familie. Unii copii cu dizabilităţi de învăţare sunt, de asemenea hiperactivi, uşor de distras, şi au o atentie de scurta durata.

 

Psihiatrii sunt conştienţi de faptul că unele dintre consecinţele pe temren lung ale dizabilităţii de învăţare pot fi diminuate printr-o interventie timpurie. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt detectate şi tratate la timp, ele pot avea un efect de « bataie cu zapada ». De exemplu, un copil care nu învaţă in plus în şcoala elementară, nu poate înţelege algebra in liceu. Copilul, care incearca foarte mult sa invete, devine şi mai frustrat, si dezvolta probleme emotionale, cum ar fi stima de sine scazuta in fata esecului repetat. Unii copii cu dizabilităţi de învăţare au un comportament negativ la şcoală, deoarece doresc mai degrabă sa fie văzuti ca "răi" decât ca "prosti".

 

Semnalele frecvente de dizabilităţi de învăţare pe care părinţii ar trebui să le urmăreasca la copilul lor pot fi:

 

• dificultate in înţelegerea şi urmarea instrucţiunilor.

• prbleme in amintirea a ceea ce tocmai i-a spus cineva.

• nu reuşeşte să stăpânească citirea, ortografia, scrisul, şi / sau aptitudinile matematice

• dificultatea in a distinge dreapta de stânga; dificultati in identificarea cuvintelor sau tendinta de a inversa litere, cuvinte, sau numere; (de exemplu, confunda 25 cu 52, "b" cu "d", sau "la", cu "al").

• lipsa de coordonare în mers, sport, sau activitati mici, cum ar fi tinerea unui creion sau legarea unui şiret.

• pierde usor manualele, sau alte elemente.

• dificultăţi în înţelegerea conceptului de timp, confunda notiunile de "ieri, azi, mâine".

 

Tratament naturist retard mental