Despre angelica

O legenda straveche spune ca un inger i s-a aratat in vis unui pusnic, tinand in mana o planta, cu puteri miraculoase, care ar putea sa vindece ciuma, sa apere de spiritul raului, de vrajitorii, de farmece. Era vorba de angelica, planta erbacee din familia Umbelliferae/Apiaceae.


De-a lungul secolului, botanistii au folosit-o in timpul epidemiei de ciuma, din Italia in 1510, in Renastere, medicii au numit-o „radacina Sfantului Spirit”. Chiar daca legenda a exagerat insusirile plantei, angelica are intr-adevar numeroase virtuti medicale.


In bucatarie angelica de gradina se consuma integral, mugurii cruzi si tocati se consuma la salate, peste si desert, aromatizandu-le. Laponii si irlandezii consuma tulpina pe post de sparanghel, fiarta in lapte. Frunzele mature se adauga la ciorbe, supe, in cantitate mica. Tijele tinere, confiate in zahar, parfumeaza si decoreaza patiseriile. Florile aromatizeaza bauturile, gin, vermut, dulciurile. Fructele foarte picante sunt utilizate drept condiment.


In medicina, infuzia din radacina calmeaza isteria, nevralgia, durerile reumatice, stimuleaza pofta de mancare, reduce fatulenta, stimuleaza digestia, usureaza durerile de stomac, vindeca gripele, racelile, bronsitele cronice si anemia. Ceaiul din frunze uscate sau proaspete combate balonarile si eruptiile cutanate.


Uleiul si spirtul de angelica, preparat din ulei de angelica, camfor, alcool, se folosesc ca frectii pentru durerile reumatice.