Ventriculita

Ventriculita reprezinta inflamarea ventriculelor cerebrale, cele care contin si permit circularea lichidului cefalorahidian prin creier. Ventriculita apare ca o consecinta a infectiei de la nivelul ventriculelor, conducand la umflarea si inflamarea acestora, afectiune ce apare in special la pacientii cu drenaj ventricular extern sau stent intraventricular.

 

Ventriculita poate duce la aparitia unei game largi de simptome pe termen scurt si o multime de efecte adverse pe termen lung, de la o simpla durere de cap insotita de stari de ameteala pana la stari de inconstienta sau chiar moarte, daca nu este tratata la timp. Tratamentul ventriculitei implica administrarea unei combinatii de antibiotice, care sa elimine infectia. In prezent, cercetatorii incearca sa descopere alte tratamente si metode de prevenire pentru a micsora incidenta aparitiei acestei boli.

 

 

Ventriculita este cauzata de infectia ventriculelor cerebrale, ceea ce determina un raspuns imunitar ce implica aparitia unei inflamatii. De fapt, ventriculita este o complicatie a infectiei existente sau o anormalitate, care, la randul ei, poate fi cauzata de diferite bacterii sau virusuri. Cel mai intalnit caz este infectia cu Staphylococci, intalnita la peste 90% din pacientii diagnosticati cu ventriculita. Desi creierul are o bariera puternica impotriva infectiilor, aceasta poate fi uneori slabita prin anumite proceduri chirurgicale sau medicale, prin care creierul devine expus la bacterii si virusuri. 

 

Organismele care produc infectia ventriculelor sunt, in principal, urmatoarele:

 

 

Pacientii care au trecut prin interventii chirurgicale invazive sunt cei mai predispusi la aparitia ventriculitei. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat faptul ca, in general, e vorba de 2 proceduri care ar putea creste riscul dezvoltarii ventriculitei in perioada postoperatorie.

 

Prima din ele o reprezinta implantarea unui drenaj ventricular extern, care permite reducerea presiunii intracraniene. Durata mentinerii drenajului depinde in functie de fiecare pacient, insa cu cat aceasta perioada este mai mare cu atat creste si riscul infectiei. Al doilea caz de procedura medicala ce favorizeza ventriculita este stentul intracranial. Ambele grupe de pacienti prezinta un risc crescut de ventriculita, comparativ cu ceilalti oameni. 

 

Ventriculita se poate manifesta prin diferite simptome, care depind de severitatea inflamatiei, de cauza ei si de fiecare individ in parte. Cele mai intalnite simptome sunt durerile de cap, resimtirea unei presiuni craniene si durere de gat, care sunt specifice ventriculitei usoare. Daca infectia este mai grava, pacientii pot suferi de stari de ameteala, vertije, stari de confuzie si dificultati de vorbire. Cazurile cele mai grave pot duce la instabilitate mintala, greata, stari de voma si pierderea cunostiintei. Multi dintre pacientii care sufera de ventriculita dezvolta hidrocefalie, adica acumularea lichidului cefalorahidian din cauza faptului ca ventriculele nu mai au capacitatea de a reabsorbi si de a circula LCR-ul. Abcesul cerebral este o alta afectiune care poate rezulta din inflamatie. 

 

In timp ce inflamatia poate cauza simptomele mentionate mai sus, infectia care sta la baza ei poate conduce, la randul ei, la alte simptome care nu pot fi neaparat asociate cu ventriculita. Una din marile provocari pe care medicii le intampina este dagnosticarea ventriculitei in functie de simptomele specifice. Desi ventriculita are o sumedenie de simptome, acestea nu indica, inca, cu exactitate diagnosticul. In prezent, se cauta modalitati mai rapide de a diagnostica ventriculita, fara a mai fi nevoie sa se astepte rezultatul analizei lichidului cefalorahidian.

 

In functie de gradul de gravitate, simptomele ventriculitei sunt urmatoarele:

 

 

 

Atunci cand medicul suspecteaza ca pacientul sufera de ventriculita, primul pas este identificarea inflamatiei cu ajutorul unui computer tomograf (CT) sau a unei examinari RMN, care sa ofere o imagine clara asupra creierului. 

 

Dupa efectuarea acestor teste, medicul poate recurge la alte analize care sa confirme diagnosticul, precum prelevarea unei mostre de lichid cefalorahidian, procedura numita punctie lombara. In cazul pacientilor cu drenaje ventriculare externe, aceasta mostra poate fi prelevata direct din recipientul de drenaj. Dupa prelevare, testele de laborator vor indica agentul responsabil de infectie, precum si rezistenta acestuia la antibiotice. 

 

 

Ventriculita poate fi usor confundata cu meningita, din pricina faptului ca ambele prezinta simptome asemanatoare. Meningita este inflamarea membranei care protejeaza sistemul nervos central, numita meninge. Din cauza asemanarilor patologice si etologice, aceste doua tipuri de inflamatii sunt greu de deosebit prin analize de laborator, insa investigatiile de tip CT si RMN vor indica cu precizie despre care dintre cele doua boli este vorba.

 

 

Ventriculita trebuie tratata de urgenta. In caz contrar, aceasta poate provoca daune ireversibile si poate conduce chiar la decesul pacientului. 

In general, ventriculita se trateaza cu ajutorul antibioticelor, care sa lupte impotriva infectie care a cauzat inflamatia ventriculelor. Cat timp se asteapta rezultatele analizelor lichidului cefalorahidian, pacientul va fi supus unui tratament cu antibiotice cu spectru larg, care va fi schimbat de indata ce cauza virala sau bacteriala va fi fost gasita.

 

Daca presiunea craniana atinge un nivel alarmant, pacientului trebuie sa i se dreneze din lichidul cefalorahidian, cea mai folosita metoda fiind drenajele ventriculare externe, desi uneori se dovedeste invaziva, prin prisma faptului ca poate inrautati infectia. 

 

O multitudine de studii se desfasoara in prezent pentru a descoperi modalitati mai sigure atat de tratament cat si de prevenire. Orice procedura care implica expunerea creierului trebuie facuta cu cea mai mare grija, deoarece infectiile pe creier sunt printre cele mai periculoase infectii. Pacientii supusi la astfel de interventii trebuie monitorizati indeaproape cel putin cateva zile, o simpla banala durere de cap devenind un posibil semn al infectiei. 

 

 

In zilele noastre, ventriculita este o afectiune putin cunoscuta, de aceea despre metodele de prevenire nu se pot spune multe. Totusi, unele studii de specialitate sustin ca utilizarea antibioticelor profilactice in timpul instalarii drenajelor ventriculare externe sau a stenturilor ventriculare pot ajuta la prevenirea infectiilor. Rezultatul acestor cercetari sunt inca nedovedite, din cauza lipsei unui protocol standardizat cu privire la ventriculita, astfel incat utilizarea antibioticelor nu reprezinta inca o metoda sigura de prevenire.

Ventriculita reprezinta inflamarea ventriculelor cerebrale, cele care contin si permit circularea lichidului cefalorahidian prin creier. Ventriculita apare ca o consecinta a infectiei de la nivelul ventriculelor, conducand la umflarea si inflamarea acestora, afectiune ce apare in special la pacientii cu drenaj ventricular extern sau stent intraventricular.