Afectiune: Autism
Sindrom al copilariei mici caracterizat prin relatii sociale anormale; tulburare a limbajului cu scaderea capacitatii de intelegere, ecolalie si inversarea pronumelor ( in special folosind ,,tu” in loc de ,,eu” sau ,,mine” cand se refera la propria persoana); ritualuri si fenomene compulsive si dezvoltare intelectuala inegala, cu retard mental in majoritatea cazurilor. Numarul cazurilor de autism a crescut, in ultimele 4 decenii la nivel mondial, de peste 10 ori. Baietii sunt de trei ori mai frecvent afectati decat fetele. Pentru stabilirea diagnosticului de autism este necesara prezenta unei “triade” de simptome. Aceasta consta in : - disfunctii ale comportamentului social, disfunctii ale imaginatiei asociate cu comunicare verbala si nonverbala anormala si o gama saraca de activitati si domenii de interes. Copii autisti au dificultati in intelegerea felului in care se simt alte persoane, au un mod anormal si solitar de a se juca, se opun schimbarilor oricat de mici ale programului zilnic si au tipare limitate de comportament.
Semne si simptome: - sindromul se caracterizeaza prin izolare extrema ( lipsa de atasament, lipsa de afectiune fizica, evitarea contactului vizual, incapacitatea de a lega relatii de reciprocitate), perseverare iterativa, tulburari ale vorbirii si limbajului si performanta intelectuala inegala.
De obicei examenul neurologic evidentiaza semne nonfocale ( de ex. mers cu slaba coordonare , mioclonii, stereotipii motorii), cu toate ca aproximativ 20 pana la 40% dintre copii ( mai ales cei cu IQ su 50 dezvolta convulsii inainte de adolescenta. Examenul EEG nu aduce de obicei informatii utile.
|
