NUTRIENTI ESENTIALI PENTRU O VIATA SANATOASA
O alimentatie sanatoasa si echilibrata trebuie sa se bazeze pe utilizarea unor produse alimentare (naturale sau procesate) care sa contina alaturi de macronutrienti (glucide, protein si lipide) o cantitate suficienta de micronutrienti reprezentati de vitamine, biominerale si unele substante biologic-active (in principal asa numitii fitonutrienti), precum si de fibre alimentare, probiotice si prebiotice. Nutrientii din alimentele uzuale ar trebui sa contina o cantitate suficienta de: aminoacizi esentiali, acizi grasi omega 3, lecitina, colina, antioxidanti, coenzima Q10 si unele substante biologic-active cu rol important in functionarea optima a organismului.
Tot mai multe studii populationale – efectuate pe grupe mari de subiecti – arata ca, in prezent, alimentatia omului din societatea moderna este din ce in ce mai bogata in macronutrienti si mai carentata in micronutrienti si substante biologic-active. Din acest motiv, asistam la o crestere continua a incidentei bolilor degenerative. Intre acestea se numara si obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare si cerebrovasculare, boli ale aparatului locomotor, etc. la originea acestora, in mare masura se afla erorile si excesele in regimul alimentar. Aceste observatii atesta faptul ca alimentatia cotidiana trebuie completata cu surse concentrate de nutrienti, adica cu suplimente alimentare.
Sub aspect nutritional, asistam la o scadere tot mai accentuate a cuantumului de micronutrienti din ratia alimentara zilnica. Referitor la aportul de micronutrienti, de exemplu, se mentioneaza ca acesta este influientat de doi factori important cu repercursiuni nefaste asupra starii de sanatate a organismului.
Primul factor, de origine externa (exogena), este reprezentat de mediul existential (aer, apa, sol) care influienteaza in mod decisiv compozitia alimentelor si, evident, aportul de micronutrienti necesari mentinerii si optimizarii starii de sanatate. In acest contest, se mentioneaza faptul ca agricultura in regim intensiv, alaturi de utilizarea pesticidelor, a condus la spolierea solului de elemente esentiale plantelor si animalelor, afectand indirect si alimentatia omului. De asemenea, unele tehnologii de procesare a alimentelor si adaosul de aditivi pot cauza scaderea cuantumului micronutrientilor din produsul finit, destinat consumului.
Al doilea factor, de origine interna (endogena), este reprezentat de starea fiziologica a organismului uman. In acest sens, se pot aminti sarcina si alaptarea, efortul fizic sau psihic, problemele de absorbtie si digestie specifice tuturor persoanelor (mai ales in perioada juvenila si de senescenta).
La o privire sinoptica asupra aportului suplimentelor alimentare, a necesitatii utilizarii acestora, retin atentia ingredientii chimici din compozitie care se constituie in nutrienti, cum ar fi vitaminele, biomineralele si substantele biologic-active necesare mentinerii si optimizarii starii de sanatate.
Micronutrintii vitaminici si biominerali au un rol important pentru organismul uman. Acestea intervin in procesele metabolice: biodegradarea substantelor din alimente si/sau biosinteza substantelor care formeaza celulele si tesuturile in continua regenerare a acestora in organismul uman.
Vitaminele sunt substante organice care ajuta organismul sa utilizeze hrana consumata fie in procesele de refacere a tesuturilor, adica morfogeneza, fie la originea energiei – energogeneza. Continuitatea acestor procese duale asigura sanatatea organismului. Exista in total 13 vitamine, dintre care unele sunt hidrosolubile: vitaminele din complexul B (titamina, riboflavina, niacina, acidul pantoteic, piridoxina, biotina, acidul folic, ciancobalamina), vitamina C si vitaminele P. Alaturi de acestea exista vitamine liposolubile (cu localizare in tesutul adipos): vitaminele A, D, E si K. Vitaminele liposolubile prezinta avantajul de a se depozita in organism, creand reserve disponibile la care organismul poate apela la nevoie. Vitaminele hidrosolubile nu pot fi depozitate, excesul acestora fiind rapid eliminat. Din acest motiv, organismul nu dispune de reserve la care sap oata apela, fapt care implica oportunitatea suplimentarii acestor vitamine. Private in ansamblu, toate vitaminele sunt indispensabile, deficient oricareia putand provoca perturbari grave in functionarea armonioasa a intregului organism. Intre acestea, vitamina C, retine atentia datorita efectelor sale speciale antioxidante prin care poate anihila efectele nocive ale radicalilor liberi. In acelasi timp, vitamina C este implicate, indirect, in producerea glucocorticosteroizilor si a unor neurotransmitatori, in metabolismul glucozei, etc.
Biomineralele, spre deosebire de vitamine, sunt substante anorganice care provin din sol si, prin lantul trofic sol-planta-animal, ajung in organismul uman, care incheie acest lant. In organismul uman sunt necesare macroelemente, cum ar fi: calciu, magneziu, fosfor, sodiu, potasiu, etc. si microelemente, cum ar fi: zincul, fierul, seleniul, cuprul, iodul, cromul, etc. Toate acestea participa, in cantitati mai mari sau mai mici, la procesele metabolice care asigura buna functionare a organismului, asigurarea echilibrului hidro-electric, etc. – prin acestea, de fapt, la mentinerea starii de sanatate.
Atat vitaminele, cat si biomineralele, contribuie la fortificarea sistemului imunitar, la cresterea si dezvoltarea organismului, ajutand celulele si tesuturile sa-si indeplineasca functiile in conditii de normalitate.
Coenzima Q10 (ubiquinona) este o substanta prezenta in fiecare celula a organismului nostru, fapt confirmat si de denumirea sa (latinescul ubique – peste tot). Sub aspect metabolic, este indisponibila desfasurarii normale a proceselor biochimice, datorita rolului decisive detinut in producerea energiei intracelulare (un caz aparte de aport in energogeneza). Carenta sa genereaza dereglari in procesele de oxidoreducere care se desfasoara la nivel celular, putand cauza tulburari dintre cele mai diverse in functionarea organismului: semene specifice ale tulburarii cardiace, hipertensiunii arteriale si altor boli.de asemenea coenzima Q10 are rol determinant in functionarea eficienta a sistemului imunitar, in incetinirea proceselor de imbatranire (senescenta), in prevenirea proceselor de scleroza multipla, paradontozei, afectiunilor gingivale, etc. Coenzima Q10 poate fi intalnita in cea mai mare concentratie in celulele inimii, explicabil prin solicitarea destul de mare si prin necesarul energetic crescut al acestora. Exista o relatie directa intre tulburarile in functionarea cordului si nivelul scazut al coenzimei Q10 din sange, respective tesuturi. Gravitatea afectiunilor inimii creste odata cu scaderea nivelului de coenzima Q10. De aici rezulta presupunerea ca CoQ10 joaca un rol cheie in tratarea afectiunilor mai grave ale inimii.
Caracterul puternic antioxidant al coenzimei Q10 asigura interventia acesteia in distrugerea radicalilor liberi din organism. In organism insa, cantitatea necesara este sintetizata doar pana in jurul varstei de 30 de ani. Dupa aceasta varsta, in paralel cu procesul de senescenta, scade si cuantumul de CoQ10. Din acest motiv, este recomandata completarea ubiquinonei prin suplimente alimentare.
Acizii grasi omega 3 sunt considerate acizi grasi esentiali necesari organismului, fara a putea fi sintetizati de acesta. Din acest considerent, este necesar aportul din surse externe. Cunoscuti si ca “acizi grasi polinesaturati”, acizii grasi omega 3 au un rol esential in activitatea cerebrala, deci a functiilor cerebo-vasculare, pe tot parcursul vietii, iar in perioada de tinerete sunt necesari in crestere si dezvoltare. Acizii grasi omega 3 au devenit foarte populari datorita faptului ca reduc riscul afectiunilor cardiovasculare, amelioreaza inflamatiile cornice si grave si scad riscul aparitiei altor afectiuni, cum ar fi cancerul, artritele, etc. Deoarece se gasesc in cea mai mare cantitate in creier, au un rol foarte important in functiile cognitive (memorie, randament intellectual) si comportamentale. Simptomele specifice deficientei de acizi omega 3 include oboseala, memorie slaba, piele uscata, tulburari cardiovasculare, schimbari de dispozitie, depresie, etc.
Desi atentia specialistilor a fost atrasa in special de vitamine si minerale, avand in vedere rolul vital al acestora in mentinerea sanatatii, in zilele noastre o noua “clasa” de nutrienti s-a impus atentiei generale. Aceasta noua clasa de nutrienti poarta denumirea de “fitonutrienti” – compusi biologic-activi din plante, care au un effect benefic asupra proceselor specifice metabolismelor material (glucidic, lipidic, proteinic si hidroelectrolitic) si metabolismului energetic.
Fitonutrientii, ca substante biologic-active, si-au aflat utilizarea benefica ca ingredient ai suplimentelor alimentare. Plantele au fost considerate dintotdeauna o sursa sanatoasa pentru viata pentru toata lumea. Proprietatile benefice ale plantelor sunt frecvent utilizate in diferite afectiuni si avantajul utilizarii acestora consta in faptul ca sunt 100% naturale, fapt extreme de important pentru metabolizare, explicat prin asa numita “biocompatibilitate”. Aceasta, se explica simplu, prin faptul ca substantele componente (biocontituientii) sunt identice in plante si in organismele animalelor si omului. In zilele noastre, cand in consumul uman sunt introduse numeroase produse de sinteza chimica si ingrediente de tipul aditivilor lipsiti de specificitate metabolica, sensibilitatea in fata bolilor este foarte mare. De aceea, utilizarea plantelor si extractelor vegetale poate reprezenta o alternative benefica.
Alaturi de progresele uriase inregistrate de medicina moderna, tot mai dotata cu mijloace de investigare si modalitati chimioterapeutice performante, medicina traditional continuie sa ofere modalitati primordiale in tratarea bolilor pentru majoritatea populatiei din tarile in curs de dezvoltare. Chiar si in tarile in care medicina “conventionala" este la indemana populatiei, numarul persoanelor care utilizeaza una din formele medicine “complementare” sau “alternative” este intr-o crestere rapida.
Intre plantele capabile de a furniza fitonutrienti se include si Rhodiola roseea. Este considerate o planta adaptogena pentru faptul ca nu prezinta toxicitate pentru organismul uman. Specifice pentru Rhodiola roseea sunt substantele biologic-active continute, si anume plifenolii din clasa rosavin (rosavin, rosarin, rosin), salidrosida (rodiolosida) si un aglicon, p-tirozol. Doar din Rhodiola roseea s-au izolat atat rosavinul, cat si salidrosida, doua substante biologic-active care prin actiunea sinergica au eficienta maxima. In zilele noastre, majoritatea bolilor (80%) isi are radacinile in stres. Deci, daca putem inlatura sau diminua stresul, putem evita si aparitia unor afectiuni. Rhodiola roseea, prin substantele sale biologic-active, fiind un modulator al stresului, poate restabili homeostazia biochimica a organismului. Restabilirea echilibrului homeostaziei contribuie la reglarea functiilor sistemului imunitar si sistemului endocrin. Rosavinul si salidrosida care se gasesc in Rhodiola roseea cresc nivelul serotoninei din creier si astfel diminueaza sau inlatura starile de depresie. Protejaza ficatul de substantele toxice. Prin efectul sau antioxidant deosebit de puternic, limiteaza evolutia proceselor cancerigene. Rhodiola are componente active care cresc rezistenta organismului fata de reactiile la stres declansate de factori fizici, chimici si biologici.
Morinda citrifolia contine peste 100 de substante diferite, majoritatea de interes vital pentru organism: vitamine, biominerale, microelemente, aminoacizi, diverse enzime, substante biologic-active cu actiuni speciale. Dintre substantele sale biologic-active, mai importanta este proxeronina, indispensabila pentru sinteza alcaloidului denumit xeronina. Aceasta substanta poate fi gasita si in ficat, dar numai in cantitati foarte mici. Prin fluxul sanguin, celulele organismului uman acced la proxeronina, pe care o transforma in xeronina. Xeronina intervine in sinteza proteinelor, accelerand reinoirea proteinelor celulare si tisulare. Asa cum se cunoaste, in organism exista o continua inlocuire a proteinelor. Proxeronina intervine in reglarea permeabilitatii membranei celulare, prin aceasta influientand toate functiile celulare. Contribuie la cresterea puterii de adaptare a organismului la stres si la factorii de mediu in continua schimbare; substanta activa denumita scopoletina creste secretia de melatonina si serotonina in organism. Acestea reduc labilitatea psihica, regleaza ciclul zi-noapte, contribuie la un somn odihnitor. Are efect antidepresiv, prin cresterea secretiei de endorfina. Este si un analgezic deosebit; scopoletina este antiinflamatoare, antialergica (antihistaminica), antibacteriana, antifungica, hipotensiva; alcaloizii au efect antibacterian; damnacanthalul este o substanta anticancerigena (incetineste mitoza si restabileste starea normala a celulelor); terpenii au rol in reintinerirea celulelor;vitamina C si seleniul asigura protective impotriva radicalilor liberi; acizii caprilic si caproic au rol activ in procesul de digestie; uleiurile esentiale incetinesc procesul de imbtranire al pielii; proteaza este o enzima ce participa la vindecarea ranilor (distruge tesuturile moarte).
Din literatura medicala de specialitate si din observarea efectelor asupra miilor de consumatori, s-au concretizat principalele efecte ale acestui fruct: energizant si tonifiant, antipiretic – indifferent de cauza febrei, antihemoragic, regulator al tensiunii, regulator al somnului si al bunei dispozitii, antibacterian, antiinflamator, intaritor al sistemului imunitar, analgetic, adaptogen, anticancerigen, antifumat, antialcool.
Avand in vedere aceste efecte, Morinda citrifolia in nenumarate afectiuni respiratorii, digestive, cardiovasculare, uro-genitale, osteo-articulare si musculare, dermatologice, autoimune, neuro-psihice si, nu in ultimul rand, cancer.
Probioticele si prebioticele sau impus, in prezent, tot mai mult in alimentatia umana. Gradul de constientizare tot mai crescut a relatiei intre alimentatie si sanatate a dus la o cerere tot mai mare de alimente care sa sustina sanatatea. Azi se vorbeste tot mai mult in alimentatia curenta de “alimente ecologice”, agricultura organic, etc. In furnizarea substantelor nutritive de baza, pe termen mai indelungat, sau impus si ingredientii din clasa probioticelor si prebioticelor.
Probioticele sunt microorganism vii care, administrate in alimentatie – in cantitati adecvate – au contributie benefica pentru digestie si desfasurarea proceselor metabolice. Sunt prezente in produsele fermentate (exemplu, gen iaurt si alte derivate din lapte) si in suplimente alimentare.
Prebioticele sunt ingredient non-digestibile care au rolul de a stimuli cresterea si/sau activitatea digestiva cu rol benefic asupra sanatatii.
In grupa probioticelor se includ fructooligoglucidele si insulina, galactooligoglucidele si monooligoglucidele. Sursa acestora este reprezentata de diverse produse vegetale din care sunt extrase. In suplimente alimentare se introduc ca ingredient oligoglucidici.
Ingredientele de tip probiotic si prebiotic contribuie la absorbtia anumitor nutrient, la mentinerea peristaltismului, etc. Se stie ca 80% din sistemul imunitar se gaseste la nivelul colonului, astfel ca buna functionare a acestuia este foarte importanta. In mod ideal, proportia de bacterii intestinale benefice este mai mare decat cea de bacterii daunatoare, insa aceasta situatie se poate deteriora foarte usor. Probioticele, ca microorganisme benefice, ajung in colon dup ace au supravietuit efectelor distructive ale acidului gastric, enzimelor digestive si secretiei biliare. Rolul probioticelor este deosebit de important, deoarece acestea limiteaza inmultirea bacteriilor patogene, ajungand la mentinerea florei intestinale normale si la sinteza unor vitamine hidrosolubile. Mai cunoscute sunt micro-organismele: Lactobacillus acidophilus, Bifidobacterium longum si Lactobacillus rhamnosus.
Prebioticele sunt carbohidrati complecsi care se constituie in produsi nutritive exclusivi ai probioticelor.
Alimentatia este unul dintre factorii naturali cu un semnificativ impact asupra sanatatii omului. Cunoasterea unor notiuni de fond privind nutritia umana si aplicarea unor principii specifice nutritiei rationale sunt conditii sine qua non pentru asigurarea sanatatii. Exista o serie de nutrienti care au rol esential in buna functionare a organismului si al caror aport trebuie asigurat pentru a mentine si optimiza starea de sanatate a organismului. Insa poluarea mediului si stresul specific societatii modern fac ca necesarul zilnic de micronutrienti sa creasca. Asigurarea nutrientilor din ratiile alimentare zilnice devine dificila. Astfel s-a impus, treptat, nevoia utilizarii unor suplimente alimentare care sa completeze dieta noastra, pentru buna functionare a organismului.
Prof. Dr. ZENO GARBAN