Acest oligoelement este disponibil si in formula unor multivitamine cu minerale, cele mai obisnuite forme fiind gluconatul de mangan, sulfatul de mangan si citratul de mangan.
Manganul este o componenta a enzimei superoxid dismutaza – un eliminator puternic de radicali liberi, care previne afectarea celulara, asociata cu procesul de imbatranire, astm si cancer.
Suplimentele de mangan sunt recomandate in situatiile in care suferim de artrita, migrene, urticarie, guta, reumatism, oboseala, stari de nervozitate, astm, afectiuni cardiovasculare (coronarite, arterite). De asemenea este folosit in stimularea antitoxinelor, administrarea lui intarind actiunea altor tratamente, motiv pentru care este folosit adesea impreuna cu cuprul sau cobaltul, elemente cu care actioneaza in mod sinergic.
Actiunea complexului vitaminic B este strans legata de mangan, in sensul ca in lipsa lui vitamina B1 nu aduce nicio regresie a afectiunilor. Manganul ajuta la fixarea calciului si a fierului, are rol in formarea oasleor, in formarea tiroxinei (principalul hormon secretat de glanda tiroida), ajuta la reglarea metabolismului proteinelor, lipidelor, glucidelor, accelereaza arderile, joaca un rol essential in activitatea glandelor endocrine, in activitatea glandei sexuale (creste potentialul de procreare masculin si activeaza producerea laptelui matern), stimuleaza memoria, imbunatateste reflexele musculare, reduce iritabilitatea, in perioada menopauzei la femei mentine densitatea osoasa si ajuta la prevenirea osteoporozei. Un alt motiv pentru care corpul uman are nevoie de mangan este rolul important pe care acesta il are in sinteza colagenului (substanta care ajuta la regenerarea pielii), dar si proprietatile sale antioxidante, contribuind la eliberarea organismul de agentii poluanti. Efectele manganului apar in primul rand in tractul respirator si buna functionare a creierului.
Deficitul de mangan poate duce la anemie, la sterilitate (avorturi spontane sau afectarea functiei de reproducere), la scaderea rezistentei oaselor si la aparitia malformatiilor scheletice, dificultati in coordonarea miscarilor, convulsii, paralizii, ingrasare, intoleranta la glucoza, coagularea sangelui, probleme de piele, scaderea nivelului colesterolului, simptome neurologice, schimbarea culorii parului, scaderea rezistentei sistemului imunitar. Absorbtia manganului poate fi inhibata de calciu si fosfor, cei mai predispusi fiind persoanele care consuma cantitati mari de lapte si carne.
Intoxicatiile cu mangan prezinta urmatoarele simptome: dureri de cap, agitatie, tulburari de vorbire, auz, mers, febra, frisoane, halucinatii, oboseala, tulburari de personalitate, uscarea mucoasei bucale si faringiene. Otravirea cronica se face prin inhalarea indelungata de praf si fum de compusi de mangan. Aceasta otravire afecteaza sistemul nervos central, putand duce la invaliditati permanente, la afectiuni respiratorii, pneumonie si chiar aparitia bolii Parkinson. Barbatii expusi la mangan pe o perioada indelungata, de exemplu minerii, pot prezenta tulburari psihiatrice si nervoase, sau chiar deveni impotenti. Toxicitatea poate aparea si ca rezultat al contaminarii apei de fantana. Ceaiul verde, negru, alb sau rosu, reprezinta o sursa generoasa de mangan, 5-6 cesti pe zi asigurand 45-50% din necesarul zilnic.
In corpul nostru se afla 10-15 miligrame de mangan, doza zilnica recomandat fiind de 4-8 miligrame pentru adulti, 0,2-0,3 miligrame/kg pentru copii si 6 miligrame pentru sugari.
Daca aveti intrebari sau doriti detalii, puteti consulta medicii nostri de la Centrul Medical Sanatatea
Disclaimer Continutul acestui site are scopul de a oferi informatii generale si nu inlocuieste recomandarile si/sau diagnozele sau constatarile medicale pentru diferite afectiuni ale starii de sanatate. Produsele prezente pe acest website fac parte din categoria suplimentelor alimentare. Conform legislatiei in vigoare se pot administra fara o prescriptie medicala si nu inlocuiesc tratamentele medicale de specialitate. Perioada de administrate cat si rezultatele obtinute pot diferi de la un corp la altul in functie de factori precum problemele de sanatate, alimentatie cat si raspunsul organismului.