Cunoscut încă din vremea antichităţii, leac preţuit de greci şi romani, hreanul era o plantă răspândită şi printre daci, care îi spuneau usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile şi limpezeau mintea. Din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care se vindecau gâlcile, iar ceaiul de flori alunga cele mai grele răceli. Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseşte rar ca medicament şi mult mai des ca picanterie alimentară. Păcat! Forţa lui vindecătoare e remarcabilă şi… gratuită. Care este secretul puterii sale? În primul rând iuţeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice şi ale căilor respiratorii superioare. Pe urmă, rădăcina de hrean este foarte bogată în vitamine (în special C şi din complexul B) şi minerale, conţine substanţe antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun în valoare acest „arsenal” de principii active ale hreanului în boli din cele mai diverse, aşa cum vom vedea în continuare:

REŢETE CU HREAN

Tinctură de hrean

Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriţă de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplică pentru tratarea reumatismului, plăgilor (rănilor) necrozate. Aplicarea tincturii este uşor dureroasă, dar foarte eficientă.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandări: astm, bronşita cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii medii şi inferioare în general.

Energizant cu hrean

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot şi se ţin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare (palincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 linguri.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri din acest vin tonic pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodiziac foarte bun.

Făină de hrean

Rădăcinile de hrean se taie cubuleţe şi se pun pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean, care se foloseşte în obţinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrată ca atare. De regulă, măcinarea rădăcinilor uscate pentru obţinerea făinii de hrean se face chiar înainte de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe măsură ce trece timpul ea îşi pierde proprietăţile terapeutice.

Cataplasma cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare senzaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă.

Varianta 2: Se pun într-un vas 2 linguri de făină de hrean şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Această pastă se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de 1 oră.

Oţetul de hrean

Se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Se toarnă deasupra oţet de mere cu miere, până ce lichidul acoperă hreanul. Se lasă să se macereze într-un loc cald, timp de zece zile, după care se scoate din sticlă câte puţin lichid, care se utilizează pentru aplicaţii externe. Este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamării pielii şi a seboreei.

Indicaţii terapeutice ale hreanului:

  Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 linguriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: trei linguriţe de tinctură la un sfert de pahar de apă.

  Bronşita cronică şi acută, astmul - se consumă zilnic 3-4 linguriţe de hrean ras, simplu sau în combinaţie cu morcov, dat prin răzătoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.
  Adjuvant în tuberculoza pulmonară - se administrează zilnic, după mesele principale, câte 3-4 linguriţe din tonicul pe bază de hrean, descris mai sus.

  Polipii uretrali - se iau zilnic câte 4 linguriţe de tinctură de hrean, dizolvate în puţină apă.

  Digestia lentă, gastrita hipoacidă - se consumă 2-3 linguri de hrean ras fin, în timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua înainte de masă 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.

  Anemia la adulţi - se iau cu câteva minute înainte de masă 3-4 linguri de vin tonic cu hrean.

  Inapetenţa, anemia la copii - se consumă cel puţin o dată pe zi o salată din hrean ras fin (1-2 linguriţe) şi sfeclă roşie (1-2 linguri). Această minicură se ţine minimum o lună, fiind recomandată cu precădere pe perioada iernii şi la trecerea de la sezonul rece la cel cald.

  Reumatismul, guta - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 linguriţe de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament durează minimum 3 săptămâni.

  Nasul înfundat (rinita cronică) – se consumă hrean ras: 2-4 linguriţe pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzită.

Aplicaţii externe cu hrean

Sinuzită, rinită - într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia…) se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică această cataplasmă pe zona frunţii, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsură pe piele. Nasul se desfundă aproape instantaneu şi încep să fie eliminate secreţii din abundenţă, curăţindu-se astfel căile respiratorii superioare. Se recomandă să se facă acest tratament, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând.

Bronşită, gripă, congestii pulmonare - se aplică pe torace cataplasme cu făină de in şi hrean (preparate după metoda de mai sus), care se ţin vreme de 30-60 de minute. Aplicaţia se repetă o dată la 2-3 zile.
Dureri reumatice - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după îndepărtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.
Paradontoză – se mestecă îndelung hrean crud dat prin răzătoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iuţelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternică a circulaţiei şi a proceselor trofice.

Stomatită – 3-4 linguriţe de tinctură de hrean se dizolvă în jumătate de pahar de apă. Se fac clătiri îndelungate ale gurii cu această soluţie.
Paralizie facială - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o compresă cu oţet de hrean, obţinut după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţină o uşoară hipertermie locală. Fiecare aplicaţie durează 10-15 minute.

Reţete de frumuseţe

Ten palid, ofilit - se aplică cu un tampon de vată oţet de hrean, care are efecte de activare a circulaţiei sanguine şi efecte tonice asupra pielii.
Menţinerea tinereţii pielii - se aplică pe obraz seara, înainte de culcare, sirop de hrean, care se ţine vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.

Descuamarea tenului - se şterge zona afectată cu tinctură de hrean (eventual diluată în puţină apă), după care se aplică un unguent de gălbenele.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu hrean

Intern, hreanul se administrează cu prudenţă persoanelor cu colon iritabil sau care suferă de gastrită hiperacidă. Abuzul de hrean în alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase.

Extern, hreanul, mai ales sub formă de cataplasmă, va fi folosit cu prudenţă la persoanele care au pielea sensibilă, alergică.

Produse recomandate:

Vital 0